Riscurile autodiagnosticării
Întrucât multe simptome nu sunt specifice unei anumite boli, asistența medicală este importantă pentru a obține diagnosticul corect și deci tratamentul potrivit! Urmarea unei diete stricte fără gluten nu este recomandata fără a obține diagnosticul pentru boala celiaca.
Întrucât multe simptome nu sunt specifice unei anumite boli, asistența medicală este importantă pentru a obține diagnosticul corect și deci tratamentul potrivit!
Urmarea unei diete stricte fara gluten nu este recomandata fara a obtine screening si diagnostic pentru boala celiaca. Această recomandare de exemplu este rezultatul unei poziții luate de medicii din Canada. Iată câteva posibile consecințe ale consumului fără gluten, fără un diagnostic:
- incapacitatea de a stabili diagnosticul de boală celiacă sau întârzierea diagnosticului definitiv;
- deficiențe nutriționale (fibre, vitamine și minerale);
- exces alimentar de zahăr, grăsimi și sare, pentru a compensa senzația de lipsă;
- restricții inutile;
- riscul unei reacții foarte severe la reluarea consumului de gluten, cu simptome asemănătoare cu cele ale gastroenteritei.
Nu este neobișnuit să întâlniți o persoană cu boală celiacă care și-a făcut un autodiagnostic dar concluzia este ca in multe cazuri poate fi gresit.
Autodiagnosticare, cum să înțelegeți acest fenomen?
Cine nu a scanat deja Web-ul sau nu i-a întrebat pe cei din jur despre simptomele lor pentru care ar dori să găsească o explicație? Acest lucru are ca rezultat primii pași care duc la autodiagnosticare.
Această practică este firească: de îndată ce apar simptomele, vrem să le dăm sens pentru a ne ghida acțiunile și a ne simți mai bine. Problema este că majoritatea autodiagnosticelor sunt false! În plus, acestea au potențialul de a provoca efecte adverse majore asupra sănătății, cum ar fi întârzierea detectării unei alte afecțiuni medicale sau managementul deficitar al simptomelor. Cu toate acestea, preferința pentru autodiagnosticare persistă și chiar crește. Uimitor? De fapt, nu chiar!
Mai multe motive „practice” pot explica reticența oamenilor de a consulta un profesionist din domeniul sănătății pentru a-și confirma autodiagnostica. Lipsa de incredere in sistemul medical care parca mai mult vinde medicamente decat vindeca este impedimentul major. Aranjarea programului de întâlnire, călătoria, accesul la îngrijire, banalizarea simptomelor, de exemplu.
Beneficiile secundare ale autodiagnosticului
Ne putem întreba atunci: dacă aceste nevoi ar fi satisfăcute altfel, ar fi la fel de convingătoare reticența de a consulta? Mai presus de toate, refuzul de a consulta un profesionist din domeniul sănătății merită riscurile și costurile care pot fi asociate cu acesta? Prin urmare, un prim pas ar putea fi încercarea de a viza nevoile care stau la baza beneficiilor secundare și de a explora modalități mai sănătoase de a le satisface.
Cu toate acestea, uneori aceste beneficii sunt mai insidioase, mai ales atunci când sunt folosite pentru a evita anumite emoții pe care le considerăm greu de gestionat (senzația de neputință, de exemplu).
Care este reacția ta?
